Dupa Sinod… balciul desertaciunilor, in loc de ascultare

Am citit si eu Cuvantul PF Patriarh Daniel. Daca ieri eram indurerat de decizia Sinodului, acum incep sa inteleg mai multe si chiar afirm ca, din pozitia in care se afla de Intaistatator, PF Daniel a avut o atitudine inteleapta. Noi putem fi virulenti in afirmatii si atitudine, dar Preafericirea Sa nu-si poate permite acest lux; tocmai pentru ca e raspunzator de situatia viitoare a intregii Biserici Ortodoxe Romane. Are datoria de a o pastra integra si la lumina, nu ocultata si marginalizata de mii de forte exterioare care i-ar sari la beregata cu orice prilej, cat de mic. Din aceasta perspectiva, PF Parinte este, in opinia mea, un om intelept si ma rog ca Domnul sa-l tina in putere. Pot doar sa-mi imaginez in ce stare constanta de presiune traieste, avand o asemenea responabilitate: pe de o parte de a pastra pacea, buna-intelegere si comuniunea in randul credinciosilor si, pe de alta parte, de a da marturisire dreapta de credinta. Nimeni intreg la cap nu poate zice ca nu a facut-o. Hotararea Sinodului este o marturisire de dreapta credinta prin accentuarea clara, fara echivoc a datoriei ortodocsilor in Biserica. Mai departe, faptul ca pedeapsa PUTEA fi mai aspra… mila Domnului. Fiti convinsi ca PF Parinte isi asuma si eventuala judecare a sa de catre Hristos pentru aceasta decizie. Sa nu uitam, insa: Domnul cerceteaza inima omului. Daca a gasit in inima PF Parinte duh drept de pace si de dreapta slujire, stie El cum sa rasplateasca. Sa nu ne erijam noi in judecatori, ba dimpotriva sa strangem randurile in jurul Preafericirii Sale si sa incercam macar pentru o clipa sa nu-l mai ocaram (sau osandim) cu judecatile noastre “preadrepte”.
Inca ceva: sa nu uitam ca Biserica Ortodoxa e cea mai limpede expresie a neamului, fie ca se afla aici, sau in Rusia, sau in Grecia, etc. Din acest motiv, oriunde s-ar afla ea (Biserica Ortodoxa), este in mare pericol. Priviti doar la celelalte neamuri ortodoxe. Lupii stau sa le sfasie. Sa incetam a le da apa la moara si a le juca jocul precum niste papusi tampe trase de sfori

si mai e ceva:
mi-e greu sa cred ca Hristos se simte intr-atat de violentat de gestul unui arhiereu, incat sa fie acum mahnit ca Sinodul nu l-a dat jos de pe scaun sau ca nu l-a pedepsit mai aspru (de unde stim noi pana unde merge acel:”Ce veti dezlega voi, si Eu voi dezlega”? NU spun nicidecum ca e decizia perfecta, dar acum s-a terminat, e vremea ascultarii; noi, poporul drept-credincios am dat marturie, Intaistatatorii au hotarat). Iertat sa-mi fie, dar pur si simplu nu pot crede ca Domnul sta acum cu inima mahnita. Cu atat mai mult cu cat a vazut o reafirmare a credintei ortodoxe in fata intregii lumii, prin toate parghiile media: ziar, tv, radio, net. Din moment ce INCA nu ne rusinam sa spunem raspicat intregii lumi (catolice, protestante etc) ce credem noi ortodocsii, Domnul fie cu noi si sa speram in mila Lui pentre eventualele “mal-praxis-uri”; mai ales daca izvorasc dintr-o buna intentie. El e cercetatorul drept al inimilor nostre, si nu altii.

Incheierea Cuvantului PF Daniel condenseaza ce spuneam mai sus despre dubla datorie a sa – de a tine trupul lui Hristos nedezbinat (credinciosii in comuniune) si de a da slava si marturie de dreapta credinta:

“Rugam pe Atotmilostivul Dumnezeu sa ne ajute ca in duh de RESPONSABILITATE PARINTEASCA si de comuniune frateasca sa lucram si noi in aceste zile SPRE SLAVA PREASFINTEI TREIMI si BINELE BISERICII”