Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Audio’ Category

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Afara ninge linistit.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Aseara pe-nserat.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Bun gand te-ai ginditu.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Cand fost-a micut prunc Iisus.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ce-ati vazut pastori.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Cerul si pamantul.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Cetinita catinioara.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Cine sade-n asta casa.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ciucur verde de matasa.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Coborat-o coborat.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Colinda.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Colindam, Doamne colind.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Colindul cerbului.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Colo sus, in vremea ceea.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Crestinilor, noi astazi.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Dalbu-i dealu ….mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Deschide nana usile.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Deschide usa, crestine.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Doru m-o d-ajuns.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ferice-i, ferice – 13.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Fiica gazdei cea mai mare – 09.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Fiul Domnul.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Flori de mar.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Florile dalbe.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Gre iernita ….mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ia-n iesi gazda – 14.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – In poarta la Tarigrad.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Inaintea iestor curti – 04.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Inaltu-i ce.wma

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Izvor izvoras.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Junelu-i tinerelu.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – La Viflaim.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – La savarsitu lumii.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Leru-i ler da leru-i le.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Linu-i lin.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ma luai , ma luai – 10.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Marut margaritar.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Naltu-i cerul si adinc – 02.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Nasterea Ta.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Ninge la fereastra.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – O, ce veste minunata.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Pa cununa muntilor.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Pa strada din Viflaim.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Pom inramuratu.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Primiti colinda.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sculati, gazde.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sfanta Maica lui Isus – 05.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sfanta-i seara de craciun – 03.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sloboaza-ne gazda-n casa.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sus in varful muntelui.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Sus, sus, sus, pa linga luna.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Trei crai.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Urare.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Viflaime, Viflaime.mp3

Stefan Hrusca/Stefan Hrusca – Zoriori de ziua.mp3

 

Anunțuri

Read Full Post »

O seară… un moment… genial!

Read Full Post »

21 de ani de la adormirea întru Domnul, 50 de ani de la botezul din temniță

AUDIO: Teatru radiofonic despre Nicolae Steinhardt si Sf. Cuv. Maria Egipteanca – la Radio Romania Cultural

Steihnhardt: Nu cumva, creștinismul ortodox, pe care mi l-am ales,  e o expresie a Duhului care suflă unde și când vrea, pentru Care înțelepciunea noastră e nebunie, Care proclamă defăimarea celor lumești? Dar fericit de unde știu că sunt? Din aceea că la Rohia și la Șurdești am plâns; pentru că ascultarea Sfintei Liturghii îmi este uneori răsplătită cu darul lacrimilor; pentru că după Sfânta Împărtășanie cunosc tocmai fericirea aceasta: smerită, entuziastă, de sine-stătătoare, care întrebării de mai sus îi răspunde paradoxal prin tăcere, printre lacrimi, surâzând

Jurnalul Fericirii: Sunt trei moduri de a învinge SISTEMUL

un articol vast cu extrase revelatoare din opera părintelui la războiîntrucuvânt

Read Full Post »

Un rând recitit de curând

și-un gând: ”Ce singur eram înainte de-a se întrupa Hristos și-n inima mea

Intrăm în Săptămâna Patimilor… Însuși Hristos ar putea spune azi cu privire la acea săptămână cruntă: ”Eram mult mai singur decât sunt acum, când sunt foarte singur”… săptămâna părăsirii Lui de către prieteni. Nicicând n-a fost singurătatea mai grea. În această săptămână, în doar câteva zile ei L-au trădat, L-au vândut și s-au dezis de El. Scurt pe doi, după 3 ani de prietenie, și ce prietenie! – El nu s-a oprit din drumul către cruce, a murit pentru acești prieteni nemernici, care suntem noi toți.

Mai mult, la capătul săptămânii, Hristos NE-învie împreună cu El, Adam-cel-nou, Restauratorul firii omenești.

Mărturisiți-vă Lui până în Joia Mare, să vă puteți împărtăși cu Domnul Vieții

Miluiește-mă, Dumnezeule… după Mare Mila Ta

(rândul e din Travesti, al lui Cărtă’)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată


CRUCIFICAREA – o perspectivă medicală

Prin efortul lui saccsiv, iată și transcriptul:

David Acuna, medic chirurg traumaolog:

Cred că suferinţa lui Hristos şi demonstraţia stresului fiziologic pe care corpul Lui omenesc L-a suferit se manifestă în Grădina Ghetsimani. Textele descriu că El transpira sânge, şi există o stare medicală bine documentată, în care pacienţi care sunt supuşi stresului emoţional şi fiziologic de mare anvergură chiar transpiră cu sânge, pentru că vasele capilare din glande explodează şi astfel se elimină sânge.

Biciuirea

Biciuirea implica folosirea unui bici scurt cu bucăţi de metal (de obicei), uneori os, alteori bucăţi de porţelan înfăşurate în panglici de piele şi folosite pentru a lovi de obicei spatele, umerii, picioare victimei. Primele lovituri aplicate pe o parte a corpului rup pielea, grăsimea, dar, în cele din urmă, odată ce straturile superficiale erau sfâşiate ajungeau la muşchi şi la tendoane. Şi, bineînţeles, în acest timp se rup toate vasele de sânge care vascularizează acele ţesuturi, pierzi sânge tot timpul.

Coroana de spini

Planta descrisă avea spinii foarte lungi, nu acei spini pe care îi întâlnim de obicei la tufele de trandafiri, aceştia aveau 4-5 centimetri lungime. Scalpul este una dintre zonele cu cea mai mare vascularizare din corpul omenesc, există o mare cantitate de sânge acolo. Aşadar, având acei spini înfipţi în placa osoasă (a craniului), aceştia ar fi pătruns în tot scalpul, ceea ce ar fi creat o hemoragie puternică. Am văzut oameni care au sângerat mortal doar din cauza unei răni în zona scalpului. Deci nu era o rană minoră, cine ştie câţi spini erau înfipţi în scalp, asta ar fi cauzat o pierdere şi mai mare de sânge.

Purtarea crucii

În mod normal, când o victimă trebuie să care crucea, din ceea ce s-a descris în literatură, în literatura romană, ei purtau bara transversală şi doar bara trasnversală era estimată la aproximativ 50 de kg. Şi, bineînţeles, dacă braţele tale sunt suspendate la nivelul crucii pe care o cari şi cazi, ai nevoie de ajutor ca să te ridici. Nu te poţi ridica singur pentru că nu este posibil să te ridici fără braţe. Deci ar fi avut nevoie de braţe ca să se ridice. Dacă ar fi căzut, sunt şanse mari să se fi lovit în zona pieptului, ceea ce ar fi putut duce la posibilitatea unei răni cardiace.

Cuiele

Anatomic vorbind, considerăm încheietura ca făcând parte din mână, deci prin plasarea cuiului între osul radius şi osul cubitus, tot se încadrează în definiţia mâinii şi este într-o poziţie în care cuiul nu va rupe mâna, îţi trebuie un punct solid de fixare. O altă chestiune interesantă legată de fixarea cuiului este aceea că nervul median trece chiar prin acea porţiune a încheieturii, ceea ce însemna fie distrugerea nervului, fie străpungerea nervului care ar fi creat o durere enormă, la fiecare respiraţie ai fi în agonie, ai fi împins în picioare ţintuite în cuie, care sunt dureroase, şi apoi ai fi atârnat de mâini ţintuite. Deci alternezi o durere enormă cu o altă durere enormă de fiecare dată când respiri.

Suliţa

Deci, chiar dacă ar fi supravieţuit crucificării propriu-zise, ar fi trebuit supravieţuiească ceea ce eu cred că ar fi o rană mortală produsă de suliţa infiptă pentru a verifica dacă este sau nu în viaţă. Ceea ce este descris ca pierderi de apă şi sânge, iar acum ar implica fie o efuziune pulmonară sau pericardică. Sângele ar fi venit fie din artera pulmonară, vena pulmonară, din aortă sau din vena cavă sau chiar din inimă. Niciuna dintre aceste răni, doar dacă eşti imediat tratat de un chirurg traumatolog precum sunt eu, cu tot echipamentul ultra-performant pe care îl avem ar fi „în stare de supravieţuire” după câteva minute.

Chiar a murit?

Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ar fi supravieţiut oricărui pericol, El a ales să se manifeste ca om la acel moment şi şi-a dat voie să moară. Şi, fiind om la acel moment, nu ar fi putut supravieţui acestei serii de traumatisme, nu este posibil. Hristos ca Dumnezeu ar fi putut să supravieţiuiească oricărui pericol, dar el a ales să fie Hristos-omul pentru a-şi da viaţa pentru păcatele noastre. Datorită acelei auto-limitări de a rămâne om, El a murit, nu a supravieţuit evenimentului.

Ce înseamnă sacrificiul Lui pentru tine?

Eu… eu sunt profund impresionat de sacrificiu, pentru că realizez că preţul pe care L-a plătit este ceva ce eu… eu nu aş fi niciodată în stare să-l fac probabil pentru nimeni. Este foarte dificil pentru mine chiar să şi cânt melodii despre cruce, chiar şi la rugaciune. […] Pentru că înţeleg cu adevărat preţul pe care L-a plătit.

Ce semnificaţie are pentru tine?

Comentariu saccsiv:

Multi dintre noi vorbim despre JERTFA DE PE GOLGOTA, insa putini realizam chinurile prin care a trecut Mantuitorul. Sigur ca de Sfintele Paste ne bucuram de Invierea Sa, insa nu trebuie sa uitam tortura la care S-a lasat supus. Caci stia ce-L asteapta, insa a acceptat, pentru noi, pacatosii … Si n-a fost o executie rapida, ci o ucidere printr-o cumplita tortura.

In completarea celor din filmulet, trebuie adaugat ca acea masiva sangerare a creat o teribila sete, iar Domnul nostru Iisus Hristos n-a baut nici un strop de apa de cand a inceput calvarul si pana la moartea Sa. V-a fost vreodata sete? Sa aveti limba si gura atat de uscate incat cu greu sa puteti articula un cuvant? Dupa uriasa pierdere de sange, organismul Sau urla, cerandu-si drepturile: apa. Sangele din aparatul circulator devenise vascos, iar inima cu greu il mai pompa. De aici, inimaginabile dureri in zona cordului.

Stim ca dupa biciuirea ce ii facuse zdrente pielea de pe spate si ii afectase pana si tendoanele, fusese imbracat cu o mantie. Astfel sangerarea s-a mai domolit, insa dupa ce i-au smuls-o, a inceput si mai abundent. Ati tras vreodata un bandaj de pe o plaga? V-a durut? Va inchipuiti cum doare cand o smulgi de pe o suprafata cu mult mai mare?

Si acum cateva cuvinte despre crucificare, destul de raspandita in imperiu, dar nu si pentru cetatenii romani. Cunostea mai multe variante, centrate insa pe aceeasi idee: corpul condamnatului era agatat de maini, dar nu lasat liber, ci cu sprijinirea picioarelor in piroane. Astfel se chinuia mult pana sa moara, uneori si cateva zile. Fixarea mainilor se facea prin piroane sau prin legarea bratelor de lemn. In cazul in care nu se foloseau legaturi, piroanele erau infipte intre cele doua oase ale antebratului, la baza palmelor. Daca erau fixate in palme, fara ca bratul sa fie si el legat de lemnul transversal, greutatea corpului le-ar fi sfasaiat. Infigerea piroanelor intre cele doua oase, permitea sustinerea corpului, insa datorita nervului median, durerile erau teribile.

Folosirea piroanelor si la picioare, lungea agonia, caci altfel, daca ar fi atarnat liber, ar fi murit relativ repede, prin sufocare, caci din pozitia aceea, nu mai poti respira normal.

Astfel fixat pe cruce, mai apareau insa si niste contractii extrem de dureroase ale muschilor, ca un soi de carcei, insa implicand multe grupe musculare.

Dupa cum stiti, evreii, „fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice”. Prin zdrobirea fluierelor picioarelor, corpul nu se mai putea sprijini si condamnatul murea relativ repede, dupa cum am spus, prin sufocare. Iata ce mai scrie in Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 19:

32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.

33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.

34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.

35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: “Nu I se va zdrobi nici un os”.

37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: “Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.

38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.

42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.

Read Full Post »

…binecuvântată ești Tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre

Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!

IPS Bartolomeu Anania – Predica la Bunavestire

Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.

και ειπεν μαριαμ μεγαλυνει η ψυχη μου τον κυριον

και ηγαλλιασεν το πνευμα μου επι τω θεω τω σωτηρι μου

οτι επεβλεψεν επι την ταπεινωσιν της δουλης αυτου

ιδου γαρ απο του νυν μακαριουσιν με πασαι αι γενεαι

οτι εποιησεν μοι μεγαλεια ο δυνατος και αγιον το ονομα αυτου

(Luca 1, 46-49)

Pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim!

Buna Vestire – în limba greacă Evanghelismos, în limba slavonă Blagoveştenie – a Întrupării Fiului lui Dumnezeu a fost sărbătorită la 25 martie încă din prima jumătate a secolului al V-lea, odată cu generalizarea prăznuirii Nașterii Domnului la 25 decembrie. Deși această precizare calendaristică nu a fost inițial respectată în unele comunități locale și pentru că situează în perioada Postului Mare un praznic în care creștinii își manifestă bucuria venirii în lume a Mântuitorului, la Sinodul Quinisext (II Trullan) din anul 692, Biserica a clarificat toate problemele de ordin liturgic. De atunci, Buna Vestire este sărbatorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica a rânduit dezlegare la pește, în orice zi ar cădea aceasta. Reprezentarea iconografică a Bunei Vestiri

Buna Vestire – Icoană sârbească, începutul sec. XVI, Muzeul Național din Ohrid

Read Full Post »

Predica excepțională de la Nicula – 2000

Read Full Post »

Duminica a 17-a după Rusalii ( a cananeencii), 10 februarie 2008

Read Full Post »

Older Posts »