Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Video’ Category

Mai avem sihaștri

Read Full Post »

Expresia de pe fața Mariei după cuvintele lui Hristos este capitală. A înțeles de ce a trebuit să-i treacă ”sabie” prin inimă.

Read Full Post »

pe site-ul Părintelui Savatie găsiți și o ”scrisoare deschisă” + un sondaj

Read Full Post »

Lansare „Diavolul este politic corect”

Read Full Post »

in acest an Sfânta Lumina s-a pogorat la 14:06 – HRISTOS A INVIAT!

AICI aveti VIDEO subtitrat si un dialog despre pogorarea Sfintei Lumini (peste 27 minute)



iata si RUGĂCIUNEA PENTRU PRIMIREA LUMINII SFINTE CITITĂ DE PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Înţelepciune începătoare de lumină a Tatălui Celui fără-de-început, Carele locuieşti întru lumina cea neapropiată, Carele ai poruncit luminii să strălucească dintru întunerec, Carele ai spus să fie lumină şi a fost lumină, Doamne, Dătătorule- de-lumină, Carele ne-ai scos din întunericul înşelăciunii şi ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoştinţei Tale, Carele ai umplut de lumină şi bucurie tot pământul prin venirea Ta în trup aici şi cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad, după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinţii Tăi apostoli, Ţie Îţi mulţumim că prin credinţa cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumină şi ne-am făcut fii ai luminii prin sfântul Botez şi am văzut slava Ta plină de har şi adevăr (Ioan 1, 14).

Dar o, Dătătorule-de-lumină Doamne, Carele eşti lumina văzută de cei care au stat în întuneric; Stăpâne Doamne, Carele eşti Lumina cea adevărată, care luminezi pre tot omul care vine în lume (Ioan 1,9), singura Lumină a lumii şi lumina vieţii oamenilor, de a Cărui slavă este plin tot universul, căci Tu ai venit ca lumină în lume prin pogorârea Ta în trup, deşi lumea a iubit întunericul mai mult decât lumina. Dătătorule-de-lumină, Doamne, ascultă-ne pre noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, care în acest ceas stăm lângă acest preasfânt şi de-lumină-purtător Mormânt şi ne primeşte pre noi care cinstim Patimile Tale curate, preasfântă răstignirea Ta, moartea Ta de bună voie şi punerea şi îngroparea trupului Tău cel fără de viaţă în acest preacinstit Mormânt al Tău, şi Învierea Ta cea de a treia zi pre care începem să o prăznuim cu bucurie, pomenind pogorârea Ta la iad prin care ca un Stăpân ai slobozit prin strălucirea Dumnezeirii Tale sufletele drepţilor ţinute acolo, umplând cele mai de jos de lumină. De aceea prăznuind cu inimă plină de bucurie şi cu duhovnicească bucurie în această preabinecuvântată Sâmbătă, preamântuitoarele taine împlinite într-un mod dumnezeiesc, potrivit Ţie, pre pământ şi sub pământ, pomenind adevărata lumină lină (înveselitoare) şi de dorit, care a strălucit dumnezeieşte peste aceştia în cele mai de jos, şi într-un chip dumnezeiesc a strălucit din Mormânt, facem vădită Lumina care arată Teofania Ta, Cel care ai venit în lume pentru noi. Căci aşa cum în această noapte mântuitoare şi strălucitoare toate se umplu de lumină, cerul şi pământul şi cele de dedesubt prin taina fericitoare a pogorârii Tale la iad şi învierea Ta cea de a treia zi din mormânt, cei ce primesc cu evlavie din această Lumină neîncetat aprinsă şi pururea strălucitoare o trec celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, şi noi Te chemăm şi Te rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăţi acest dar de sfinţire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului şi de-viaţă-purtătorului Tău Mormânt şi să binecuvântezi şi să sfinţeşti pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, şi să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălaşuri unde străluceşte lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale. Dă-le, Doamne, sănătate şi viaţă bună, umple casele lor de tot binele. Dătătorule-de-lumină, Stăpâne, ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas şi dă-ne nouă şi lor să umblăm în Lumina Ta şi să locuim în ea cât timp vom avea lumina vieţii de faţă. Fă, Doamne, ca lumina faptelor noastre bune să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să Te slăvească pre Tine împreună cu Cel fără-de-început al Tău Părinte şi Duhul Tău cel Sfânt. Căci Tu ne-ai aşezat lumină neamurilor, ca să luminăm pre cei ce umblă întru întuneric, dar lucrând răul, am iubit întunericul mai mult decât lumina, căci oricine face răul urăşte lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos.

De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să vieţuim restul zilelor noastre cu ochii minţii luminaţi. Dă-ne să umblăm ca fii ai luminii în lumina poruncilor Tale, albeşte veşmântul strălucitor al sfântului Botez pre care l-am înnegrit cu faptele noastre, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină. Dă-ne să îmbrăcăm armele luminii ca să îndepărtăm pre stăpânul întunericului ce se preface în înger al luminii. Doamne, aşa cum în această zi ai strălucit celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, tot aşa străluceşte în inimile noastre lumina Ta neînserată, ca strălucind cu lumina aceasta şi arzând în credinţă, să Te slăvim pre Tine, singura Lumină lină a Luminii celei dătătoare-de-lumină în veci. Amin!

Read Full Post »

Read Full Post »

21 de ani de la adormirea întru Domnul, 50 de ani de la botezul din temniță

AUDIO: Teatru radiofonic despre Nicolae Steinhardt si Sf. Cuv. Maria Egipteanca – la Radio Romania Cultural

Steihnhardt: Nu cumva, creștinismul ortodox, pe care mi l-am ales,  e o expresie a Duhului care suflă unde și când vrea, pentru Care înțelepciunea noastră e nebunie, Care proclamă defăimarea celor lumești? Dar fericit de unde știu că sunt? Din aceea că la Rohia și la Șurdești am plâns; pentru că ascultarea Sfintei Liturghii îmi este uneori răsplătită cu darul lacrimilor; pentru că după Sfânta Împărtășanie cunosc tocmai fericirea aceasta: smerită, entuziastă, de sine-stătătoare, care întrebării de mai sus îi răspunde paradoxal prin tăcere, printre lacrimi, surâzând

Jurnalul Fericirii: Sunt trei moduri de a învinge SISTEMUL

un articol vast cu extrase revelatoare din opera părintelui la războiîntrucuvânt

Read Full Post »

Un rând recitit de curând

și-un gând: ”Ce singur eram înainte de-a se întrupa Hristos și-n inima mea

Intrăm în Săptămâna Patimilor… Însuși Hristos ar putea spune azi cu privire la acea săptămână cruntă: ”Eram mult mai singur decât sunt acum, când sunt foarte singur”… săptămâna părăsirii Lui de către prieteni. Nicicând n-a fost singurătatea mai grea. În această săptămână, în doar câteva zile ei L-au trădat, L-au vândut și s-au dezis de El. Scurt pe doi, după 3 ani de prietenie, și ce prietenie! – El nu s-a oprit din drumul către cruce, a murit pentru acești prieteni nemernici, care suntem noi toți.

Mai mult, la capătul săptămânii, Hristos NE-învie împreună cu El, Adam-cel-nou, Restauratorul firii omenești.

Mărturisiți-vă Lui până în Joia Mare, să vă puteți împărtăși cu Domnul Vieții

Miluiește-mă, Dumnezeule… după Mare Mila Ta

(rândul e din Travesti, al lui Cărtă’)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată


CRUCIFICAREA – o perspectivă medicală

Prin efortul lui saccsiv, iată și transcriptul:

David Acuna, medic chirurg traumaolog:

Cred că suferinţa lui Hristos şi demonstraţia stresului fiziologic pe care corpul Lui omenesc L-a suferit se manifestă în Grădina Ghetsimani. Textele descriu că El transpira sânge, şi există o stare medicală bine documentată, în care pacienţi care sunt supuşi stresului emoţional şi fiziologic de mare anvergură chiar transpiră cu sânge, pentru că vasele capilare din glande explodează şi astfel se elimină sânge.

Biciuirea

Biciuirea implica folosirea unui bici scurt cu bucăţi de metal (de obicei), uneori os, alteori bucăţi de porţelan înfăşurate în panglici de piele şi folosite pentru a lovi de obicei spatele, umerii, picioare victimei. Primele lovituri aplicate pe o parte a corpului rup pielea, grăsimea, dar, în cele din urmă, odată ce straturile superficiale erau sfâşiate ajungeau la muşchi şi la tendoane. Şi, bineînţeles, în acest timp se rup toate vasele de sânge care vascularizează acele ţesuturi, pierzi sânge tot timpul.

Coroana de spini

Planta descrisă avea spinii foarte lungi, nu acei spini pe care îi întâlnim de obicei la tufele de trandafiri, aceştia aveau 4-5 centimetri lungime. Scalpul este una dintre zonele cu cea mai mare vascularizare din corpul omenesc, există o mare cantitate de sânge acolo. Aşadar, având acei spini înfipţi în placa osoasă (a craniului), aceştia ar fi pătruns în tot scalpul, ceea ce ar fi creat o hemoragie puternică. Am văzut oameni care au sângerat mortal doar din cauza unei răni în zona scalpului. Deci nu era o rană minoră, cine ştie câţi spini erau înfipţi în scalp, asta ar fi cauzat o pierdere şi mai mare de sânge.

Purtarea crucii

În mod normal, când o victimă trebuie să care crucea, din ceea ce s-a descris în literatură, în literatura romană, ei purtau bara transversală şi doar bara trasnversală era estimată la aproximativ 50 de kg. Şi, bineînţeles, dacă braţele tale sunt suspendate la nivelul crucii pe care o cari şi cazi, ai nevoie de ajutor ca să te ridici. Nu te poţi ridica singur pentru că nu este posibil să te ridici fără braţe. Deci ar fi avut nevoie de braţe ca să se ridice. Dacă ar fi căzut, sunt şanse mari să se fi lovit în zona pieptului, ceea ce ar fi putut duce la posibilitatea unei răni cardiace.

Cuiele

Anatomic vorbind, considerăm încheietura ca făcând parte din mână, deci prin plasarea cuiului între osul radius şi osul cubitus, tot se încadrează în definiţia mâinii şi este într-o poziţie în care cuiul nu va rupe mâna, îţi trebuie un punct solid de fixare. O altă chestiune interesantă legată de fixarea cuiului este aceea că nervul median trece chiar prin acea porţiune a încheieturii, ceea ce însemna fie distrugerea nervului, fie străpungerea nervului care ar fi creat o durere enormă, la fiecare respiraţie ai fi în agonie, ai fi împins în picioare ţintuite în cuie, care sunt dureroase, şi apoi ai fi atârnat de mâini ţintuite. Deci alternezi o durere enormă cu o altă durere enormă de fiecare dată când respiri.

Suliţa

Deci, chiar dacă ar fi supravieţuit crucificării propriu-zise, ar fi trebuit supravieţuiească ceea ce eu cred că ar fi o rană mortală produsă de suliţa infiptă pentru a verifica dacă este sau nu în viaţă. Ceea ce este descris ca pierderi de apă şi sânge, iar acum ar implica fie o efuziune pulmonară sau pericardică. Sângele ar fi venit fie din artera pulmonară, vena pulmonară, din aortă sau din vena cavă sau chiar din inimă. Niciuna dintre aceste răni, doar dacă eşti imediat tratat de un chirurg traumatolog precum sunt eu, cu tot echipamentul ultra-performant pe care îl avem ar fi „în stare de supravieţuire” după câteva minute.

Chiar a murit?

Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, ar fi supravieţiut oricărui pericol, El a ales să se manifeste ca om la acel moment şi şi-a dat voie să moară. Şi, fiind om la acel moment, nu ar fi putut supravieţui acestei serii de traumatisme, nu este posibil. Hristos ca Dumnezeu ar fi putut să supravieţiuiească oricărui pericol, dar el a ales să fie Hristos-omul pentru a-şi da viaţa pentru păcatele noastre. Datorită acelei auto-limitări de a rămâne om, El a murit, nu a supravieţuit evenimentului.

Ce înseamnă sacrificiul Lui pentru tine?

Eu… eu sunt profund impresionat de sacrificiu, pentru că realizez că preţul pe care L-a plătit este ceva ce eu… eu nu aş fi niciodată în stare să-l fac probabil pentru nimeni. Este foarte dificil pentru mine chiar să şi cânt melodii despre cruce, chiar şi la rugaciune. […] Pentru că înţeleg cu adevărat preţul pe care L-a plătit.

Ce semnificaţie are pentru tine?

Comentariu saccsiv:

Multi dintre noi vorbim despre JERTFA DE PE GOLGOTA, insa putini realizam chinurile prin care a trecut Mantuitorul. Sigur ca de Sfintele Paste ne bucuram de Invierea Sa, insa nu trebuie sa uitam tortura la care S-a lasat supus. Caci stia ce-L asteapta, insa a acceptat, pentru noi, pacatosii … Si n-a fost o executie rapida, ci o ucidere printr-o cumplita tortura.

In completarea celor din filmulet, trebuie adaugat ca acea masiva sangerare a creat o teribila sete, iar Domnul nostru Iisus Hristos n-a baut nici un strop de apa de cand a inceput calvarul si pana la moartea Sa. V-a fost vreodata sete? Sa aveti limba si gura atat de uscate incat cu greu sa puteti articula un cuvant? Dupa uriasa pierdere de sange, organismul Sau urla, cerandu-si drepturile: apa. Sangele din aparatul circulator devenise vascos, iar inima cu greu il mai pompa. De aici, inimaginabile dureri in zona cordului.

Stim ca dupa biciuirea ce ii facuse zdrente pielea de pe spate si ii afectase pana si tendoanele, fusese imbracat cu o mantie. Astfel sangerarea s-a mai domolit, insa dupa ce i-au smuls-o, a inceput si mai abundent. Ati tras vreodata un bandaj de pe o plaga? V-a durut? Va inchipuiti cum doare cand o smulgi de pe o suprafata cu mult mai mare?

Si acum cateva cuvinte despre crucificare, destul de raspandita in imperiu, dar nu si pentru cetatenii romani. Cunostea mai multe variante, centrate insa pe aceeasi idee: corpul condamnatului era agatat de maini, dar nu lasat liber, ci cu sprijinirea picioarelor in piroane. Astfel se chinuia mult pana sa moara, uneori si cateva zile. Fixarea mainilor se facea prin piroane sau prin legarea bratelor de lemn. In cazul in care nu se foloseau legaturi, piroanele erau infipte intre cele doua oase ale antebratului, la baza palmelor. Daca erau fixate in palme, fara ca bratul sa fie si el legat de lemnul transversal, greutatea corpului le-ar fi sfasaiat. Infigerea piroanelor intre cele doua oase, permitea sustinerea corpului, insa datorita nervului median, durerile erau teribile.

Folosirea piroanelor si la picioare, lungea agonia, caci altfel, daca ar fi atarnat liber, ar fi murit relativ repede, prin sufocare, caci din pozitia aceea, nu mai poti respira normal.

Astfel fixat pe cruce, mai apareau insa si niste contractii extrem de dureroase ale muschilor, ca un soi de carcei, insa implicand multe grupe musculare.

Dupa cum stiti, evreii, „fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice”. Prin zdrobirea fluierelor picioarelor, corpul nu se mai putea sprijini si condamnatul murea relativ repede, dupa cum am spus, prin sufocare. Iata ce mai scrie in Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 19:

32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el.

33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele.

34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.

35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: “Nu I se va zdrobi nici un os”.

37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: “Vor privi la Acela pe care L-au împuns”.

38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

41. Iar în locul unde a fost răstignit era o grădină, şi în grădină un mormânt nou, în care nu mai fusese nimeni îngropat.

42. Deci, din pricina vinerii iudeilor, acolo L-au pus pe Iisus, pentru că mormântul era aproape.

Read Full Post »

Vor vorbi Danion Vasile și Părintele Hrisostom, în cadrul emisiuni Trenul Vieții, de la ora 20.

Sfintele moaște izvorâtoare de mir au făcut încă o minune la Timișoara, aflăm de la Saccsiv. Acesta a primit un mail în care i se relata cum în timpul conferinței moaștele au vindecat un demonizat.

În emisiunea din această seară va interveni telefonic și soția demonizatului.

ACTUALIZARE 27 martie: Aseară a intervenit telefonic chiar domnul (Sergiu) care a trecut prin acea încercare cumplită. Din spusele dânsului, e chinuit de acest duh de vreo 30 de ani, prima manifestare s-a produs la 17 ani. De atunci, se declanșează aceste crize de fiecare dată când se apropie de icoane făcătoare de minuni și de moaște sfinte. Cazul este foarte cunoscut celor din zona Timișoara-Arad. Unii demonizați se vindecă după o singură slujbă de dezlegare, iar altora le este lăsat un duh din acesta spre luptă, ca nevoință. Grea cruce. Domnul să-l aibă în paza Sa.

Read Full Post »

În urmă cu un an (pe 19 martie), Danion Vasile ținea la Iași conferința Sfinții închisorilor. Atunci s-a petrecut o minune, prin mila lui Dumnezeu, care nu făcea altceva decât să confirme că cei care fuseseră evocați sunt într-adevăr mucenici ai lui Hristos: mica raclă cu moaște s-a umplut de mirul ce izvora din acestea, sub ochii lui Danion și ai celor de lângă dânsul. Cu toții au simțit buna mireasmă a moaștelor. La exact un an de la acel semn dumnezeisc, Danion Vasile s-a decis să comemoreze minunea și a organizat vineri, 19 martie, o nouă conferință la Iași, în aceeași locație. Hristos s-a aflat din nou printre cei de acolo și a decis să-și facă simțită prezența – minunea s-a repetat: moaștele din răcliță au izvorât din nou mir. Părintele Justin, aflând despre această minune a zis că Sfânta Parascheva (de la Iași) este cea care vrea să confirme sfințenia mucenicilor de la Aiud. Și ca și cum acest minunat dar nu ar fi fost de-ajuns, Domnul repetă gestul său de tandrețe către noi cei împietriți cu inima… la numai două zile, în 21 martie, când Danion se afla cu moaștele la mânăstirea Petru Vodă, la Părintele Justin Pârvu, minunea se petrece pentru a 3-a oară.

faceți click pe titluri pentru detalii:

Minunea se repetă la Iași. A izvorât din nou mir din moaștele Sfinților de la Aiud

Sfintele moaște au izvorât din nou mir la mânăstirea Petru Vodă

vă las în compania textului doamnei doctor în istorie Emilia Corbu

ALŢI SFINŢI IZVORÂTORI DE MIR

Relevanţa unei minuni poate fi înţeleasă doar prin comparaţie cu altele asemenea ei. Apariţia mirului cu bun miros pe oseminte sfinte este o minune rară în toată Ortodoxia.
De curând, sfinţii de la Aiud au izvorât mir. De două ori la Iaşi şi o dată la Mănăstirea Petru Vodă. De fiecare dată în plină adunare.
Mi-am pus întrebarea care alţi sfinţi au mai izvorât mir. Asemenea minuni nu pot fi explicate prin nici un argument ştiinţific. Osul, prin natura lui, conţine 95% substanţă uscată. In structura lui intră 60% substanţe anorganice, adică minerale, săruri etc. Cu alte cuvinte, oasele par făcute din lut, o argilă specială cu proprietăţi impermeabile. Şi la fel ca şi vasele, arse la temperaturi ridicate pentru rezistenţă. Oasele nu putrezesc niciodată, nici chiar în mediu umed. Rămân asemenea cioburilor păstrate în pământ pentru mii de ani. Şi aşa cum, dintr-un ciob e imposibil să curgă ulei, dintr-un os e cu neputinţă să iasă mir. De aceea, prezenţa mirului pe oseminte e o minune.
Mirul a apărut pe capul ultimului mare profet, Sf. Ioan Botezătorul, care ştim că a avut o moarte oarecum mucenicească.
Mirul a izvorât din moaştele sfinţilor mucenici ai Bisericii primare din secolele
I-III şi ne referim aici la Sf. Mucenic Antipa, episcopul Pergamului din secolul II, la sf. Mare Mucenic Dimitrie, supranumit Izvorâtorul de Mir. Şi Sf. Terapont, episcopul Sardesului, care a suferit moarte mucenicească, se zice că ar fi izvorăt mir.
La marii apologeţi şi apărători ai Bisericii în secolul IV şi mă refer la Sf. Nicolae, Episcopul Mirelor Lichiei, mare făcător de minuni, care printre altele s-a ridicat împotriva ereziei ariene. Lor s-au adăugat sfinţii legaţi de creştinarea unor popoare şi mă refer la Sf. Simeon şi Sava, tată şi fiu, regele şi principele sârbilor, personalităţi retrase în monahism.
Alături de mucenici, dintre asceţi s-au arătat a fi izvorâtori de mir doar Sf. Alexie, trăitor prin primele veacuri creştine şi Sf. Nil de la Athos din secolul al XVII.
La români , ştiu doar de Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, un tânăr modest care a avut moarte mucenicească în timpul dominaţiei tătare. Moaştele sale au răspândit bună mireasmă dar nu am auzit să fi izvorât mir. Poate că mi-a scăpat. Vor mai fi fost şi alţi sfinţi izvorâtori de mir de care eu nu am aflat. Chiar aş vrea să mă atenţionaţi asupra lor. Oricum numărul lor nu este prea mare. Eu am enumerat doar zece sfinţi pentru două mii de ani de creştinism.
Se observă că minunea mirului cu bun miros se petrece mai ales cu moaştele marilor mărturisitori şi mucenici, parte dintre ei ducând şi o viaţă ascetică.
In zilele noastre, sfinţilor de mai sus, se adaugă sfinţii de la Aiud. Aşadar, ei sunt comparabili cu Sf. Ioan Botezătorul, cu Sf. Nicolae, cu Sf. Mare Mucenic Dimitrie, sfinţi la care se închină toată Ortodoxia, ale căror icoane apar pe pereţii bisericilor ortodoxe din toată lumea.
Doar prin astfel de minuni se poate înţelege ce mari mărturisitori au fost aruncaţi în Râpa Robilor de la Aiud. Doar prin aceste minuni se poate vedea ce mare nedreptate le facem.

blogul doamnei Emilia Corbu se numește viața fantastică

Read Full Post »

Older Posts »